Disciplina Marketing își are originile încă de la începutul secolului al XX-lea, considerată un un descendent al economiei. Știința economică neglijase rolul intermediarilor și rolul altor funcții în determinarea nivelurilor și caracteristicilor cererii. Economiștii timpurii au examinat piețele agricole și industriale și le-au descris mai detaliat decât economiștii clasici. Această examinare a dus la dezvoltarea a trei abordări ale analizei activității de marketing: marfa, instituția și funcția.
Pe scurt, analiza mărfurilor studiază modalitățile prin care un produs sau un grup de produse este adus pe piață. Analiza laptelui, de exemplu, urmărește modurile în care acesta este colectat de la fermele individuale de produse lactate, transportat și procesat la cooperativele locale de produse lactate. De aici, laptele este expediat la băcănii și supermarketuri pentru achiziționarea consumatorilor.
Pe de altă parte, analiza instituțională descrie tipurile de afaceri care joacă un rol predominant în marketing, cum ar fi instituțiile cu amănuntul. De exemplu, o analiză instituțională a companiilor de îmbrăcăminte de tip en-gros examinează preocupările continue cu care se confruntă pentru a asigura atât aprovizionarea corectă pentru clienții lor, cât și capacitatea adecvată de stocare și de expediere.
Pe măsură ce studiul marketingului a devenit mai răspândit de-a lungul secolului al XX-lea, marile companii, mai ales producătorii de masă, au început să recunoască importanța cercetării de piață, a designului produselor, a distribuției eficiente și a comunicării susținute ca indici ai succesului. Conceptele și tehnicile de marketing s-au mutat ulterior în sectorul bunurilor industriale și a serviciilor.
Sursă: britannica.com