Dinamica din piețele și tehnologiile de astăzi au pus sub semnul întrebării sustenabilitatea avantajului competitiv. Sub presiunea de a îmbunătăți viteza, calitatea și productivitatea, managerii au adoptat o serie de instrumente precum TQM (Total Quality Management), Benchmarking (un proces structurat pentru compararea practicilor de lucru ale organizației) și Business process re-engineering (o strategie de management al afacerii, inițial inițiată la începutul anilor 1990, care se concentrează pe analiza și proiectarea fluxurilor de lucru și a proceselor de afaceri), de pe urma cărora au obținut îmbunătățiri operaționale semnificative, însă rareori aceste câștiguri s-au transformat în profitabilitate durabilă.
Treptat, aceste instrumentele au început să înlocuiască startegia. Michael Porter, profesor de management strategic la Harvard Business School, a explorat modul în care această schimbare a dus la apariția unor bătălii competitive reciproc distructive care dăunează profitabilității multor companii. Pe măsură ce managerii fac eforturi pentru a îmbunătății activitatea pe toate fronturile, ajung să se îndepărteze și mai mult de pozițiile competitive viabile.
Expertul susține că eficiența operațională, deși nu este atât de necesară pentru a obține o performanță superioară, nu este suficientă, deoarece tehnicile sale sunt ușor de imitat. În schimb, esența strategiei se referă la alegerea unei poziții unice și valoros înrădăcinate în sisteme de activități care sunt cu mult mai greu de egalat. Michael Porter pune un mare accent pe baza economică a avantajului competitiv, axându-se pe nivelul activităților specifice pe care le desfășoară o companie.
Analizând cazuri precum Ikea și Vanguard, specialistul arată că realizarea unor compromisuri între activități este esențială pentru sustenabilitatea unei strategii, explicând cum gestionarea se potrivește cu toate activitățile unei companii și totodată, cum sporește atât avantajul competitiv, cât și sustenabilitatea, în timp ce managerii se concentrează adesea pe componentele individuale ale succesului, cum ar fi competențele de bază sau resursele critice. Michael Porter oferă, de asemenea, sfaturi despre modul în care companiile se pot reconecta cu strategiile care au devenit neclare în timp, subliniind rolul liderului în luarea și aplicarea unor alegeri strategice clare.
Sursă: hbr.org